să ne luăm harfele din pom, unde au fost atârnate de noi înșine

Și ieri am ascultat toată noaptea preoții cântând, glasuri tânguind la Iași Ierusalimului. 

Cel puțin așa ne spune psalmul, să plângem. Să nu se usuce mâna, să fie glasul murmure pentru că n is-a lipit și limba de cerul gurii. Cerul este liber, sfânt Apostol Pavel nu a ridicat primejdia ortodoxă a drumului. Toate credințele religioase ale evreilor, și erau importante, au rămas așa cum erau. Însă tradiție, cânturile tânguitoare doar voce  - până ne vom simți din pământ străin, înapoi unde dușmanii noștri vor pierde Ierusalimul, ei. Religia ortodoxă română, în tradiția ei creștină nu iubește străin tradiția populară a întoarcerii "acasă"!doar o uită câteodată, la prețuri mari puse sfințeniei pentru o promisiune mereu cinstită. "Să azvârlim bebelușii lor contra zidurilor Cetății Ierusalim, ca să se zdrobească" - iată cum tâlcuiesc învățații, rabinii astăzi chiar acest psalm: nici măcar gândul nu îl vom accepta al celor ce ne ademenește ori ne îndreaptă departe de casa

Sufletului nostru